[ Pobierz całość w formacie PDF ]
.Toată lumea, sau aproape toată, preia din aristotelism punerea problemelor ÅŸi, totodată, metoda de a le discuta ÅŸi rezolva; dar, spre sfîrÅŸitul veacului, elementele neoplatoniciene preluate de la Avicenna ÅŸi Dionisie pe care Albert le introdusese în sinteza sa doctrinală încep să prevaleze la unii din continuatorii săi, Aristoîel neîncetînd, de altfel, să furnizeze material con­ceptelor filozofice ÅŸi metodei dialectice a dezbaterilor.AÅŸa se pare că a fost cazul dominicanului Dietrich din Freiberg (Theodoricus Teutonicus din Vri-berg), savant, filozof ÅŸi teolog, mort puÅ£in după 1310.Se pare că Dietrich a învăţat ÅŸi predat mai întîi în mînăstirea dominicană din Freiberg, în Saxonia, de unde a fost trimis la Paris, în 1276, ca să-ÅŸi completeze studiile.Nu mai avem de-a face, de data aceasta, cu un elev al lui Albert cel Mare, ci cu unul dintre acei gînditori din generaÅ£ia lui Eckhart, care vedeau cum între Albert ÅŸi ei se aÅŸezase influenÅ£a hotărîtoare a lui Pro-clos.De fapt, în mod indirect, această influenţă nu a încetat nicicînd să se exercite din momentul în care Liber de Causis, a cărui doctrină e luată din Proclos, a fost tradus în latineÅŸte, probabil de Gerardus din Cremona, pe la 1180.Am văzut că Alanus din Lille a folosit această scriere, încă de la sfîr­ÅŸitul veacului al Xll-lea, cu titlul Aphorismi de essentia summae bonitatis, care sugerează destul de bine importanÅ£a ei pentru istoria temei teologice de bono.La 18 mai 1268, neobositul traducător al filozofilor greci, dominicanul Guilelmus din Moerbeke, termina de tradus la Viterbo Elementatio theologica de Proclos, sursă directă a lui Liber de Causis.în 1281, el traducea alte trei lucrări de Proclos (De decern dubitationibus circa providentiam, De provi-dentia etfato, De malorum subsistentia), precum ÅŸi Comentariile lui Proclos la Timaios ÅŸi Parmenide de Platon.InfluenÅ£a acestor traduceri a fost imediată ÅŸi considerabilă, mai ales în mediile teologice ÅŸi filozofice în care domina influenÅ£a lui Albert cel Mare.Ele au lăsat o amprentă vizibilă asupra lui Diet­rich din Freiberg, Eckhart ÅŸi Berthold din Mosburg: trei germani ca ÅŸi Albert ÅŸi, ca ÅŸi el, trei dominicani.Opera lui Dietrich este considerabilă, dar putem spera să o avem nu peste prea mult timp aproape în întregime, pentru că autorul a avut gîndul cel bun să-i dea forma de tratate relativ scurte, care nu descurajează zelul editorilor.S-au publicat deja tratatele De intellectu et intelligibili, De habitibus, De ente et essentia (E.Krebs), De iride et radialibus impressionibus (J.Wurschmidt),DE LA ALBERT CEL MARE LA DIETRICH DIN FREIBERG481De tempore, De mensuris durationis (Fr.Stegmiiller).Mai rămîn multe de publicat, iar titlurile lor le anunţă interesante; să amintim, între altele, De origine rerum praedicamentalium, De quidditatibus entium.De luce et eius origine, De intelligentiis et motibus caelorum, De universitate entium, De causis, De efficientia Dei, De theologia, quod est scientia secundum perfec­tam rationem scientiae.Acest ultim titlu ne arată un teolog la fel de preocupat ca Ulrich din Strassburg de stabilirea caracterului perfect ÅŸtiinÅ£ific al teolo­giei, dar ÅŸi interesat de problemele propriu-zis ÅŸtiinÅ£ifice.De altfel, el discută problema curcubeului într-un spirit cu adevărat ÅŸtiinÅ£ific, în sensul în care înÅ£elegem azi acest termen.ConstrucÅ£ia geometrică a soluÅ£iei pe care o dă nu este în întregime corectă, dar el a fost primul care a înÅ£eles că un curcubeu rezultă dintr-o reflexie simplă ÅŸi o refracÅ£ieclublă, care a recunoscut că fiecare picătură dă naÅŸtere unui spectru solar complet ÅŸi care a explicat cum se adună în ochi diferitele culori, provenite din picături diferite.De asemenea, Dietrich a determinat corect ordinea culorilor în raza refractată ÅŸi în spectrul solar ÅŸi, în sfîrÅŸit, a demonstrat, printr-o corectă construcÅ£ie geometrică, necesitatea aceleiaÅŸi condiÅ£ii pentru toate picăturile situate la aceeaÅŸi înălÅ£ime unghiulară în raport cu axa care merge de la soare la ochi ÅŸi numai pentru ele, astfel încît curcubeul trebuie să fie întotdeauna un arc de cerc, care ajunge la ma­ximum atunci cînd soarele este la orizont.Situînd opera ÅŸtiinÅ£ifică a lui Dietrich în raport cu cea a contemporanilor, istoricul după care ne-am călăuzit aici aminteÅŸte că secolul al XIH-lea a fost martor la naÅŸterea cercetărilor ÅŸi lucrărilor unui Roger Bacon ÅŸi ale unui Wi-telo în domeniul opticii.Paleografii miopi, care se întreabă cum puteau oa­menii din Evul Mediu să-ÅŸi scrie ÅŸi să-ÅŸi citească manuscrisele, vor fi bucu­roÅŸi să afle că, în De intellectu et intelligibili (p.193*), Dietrich vorbeÅŸte de cei care cheamă meÅŸteÅŸugul în sprijinul vederii, ut patet de illis, qui vident per berillum et similia111.AÅŸadar, se foloseau deja lupe, ÅŸi poate chiar oche­lari.„Bacon are atunci visul profetic al telescopului, a cărui descoperire nu va avea loc decît 300 de ani mai tîrziu; pe oglinzi încep să se aplice pelicule de plumb; Bacon descoperă focarele oglinzilor concave, cărora Witelo le dă o formă parabolică; e perioada în care oamenii încep să navigheze cu busolă, aÅŸa cum spune chiar Dietrich în De tribus difficilibus articulis, ÅŸi în care Vin-centius din Beauvais ÅŸi Thomas din Cantimpre vulgarizează din plin ÅŸtiinÅ£ele naturii.Iar ceea ce a făcut Albert cel Mare pentru studiul botanicii ÅŸi al zoo­logiei, observaÅ£iile lui personale atente, opoziÅ£ia lui radicală faţă de o mulÅ£ime de legende prosteÅŸti ar fi singure de ajuns ca să-i asigure rangul unui foarte mare savant din istoria ÅŸtiinÅ£elor.Dacă Å£inem seama de toate acestea, vom admite că acest secol, căruia îi datorăm cei mai mari filozofi ÅŸi teologi me­dievali, doi dintre papii cei mai marcanÅ£i din punct de vedere politic ÅŸi cei mai mari sfinÅ£i, precum ÅŸi cel mai mare poet al Italiei, merită ÅŸi gloria de alat.)177 după cum se dezvăluie de către cei care văd prin lupă ÅŸi altele asemănătoare (Ib.J482FILOZOFIA ÃŽN SECOLUL AL XHI-LEAfi fost o perioadă de mare importanţă pentru istoria ÅŸtiinÅ£elor" (E.Krebs).Nici că s-ar putea spune mai bine.Să adăugăm numai că, în timp ce influenÅ£a lui Aristotel a înlesnit, în această privinţă, înnoirea botanicii ÅŸi a zoologiei, cea a lui Platon s-a exercitat aproape constant în folosul geometriei ÅŸi al op­ticii.E ca ÅŸi cum domeniile lui Dionisie Areopagitul ÅŸi al Opticii lui Alhacen ar fi legate; metafizica luminii, noetica luminii ÅŸi fizica luminii par să se che­me ÅŸi să se confirme reciproc.Ca să găsim o verificare a acestei reguli, e de ajuns să trecem de la De iride al lui Dietrich la cealaltă lucrare a sa, De intellectu et intelligibili.Opera e plină de Proclos, de la care preia doctrina InteligenÅ£elor ÅŸi o com­bină cu cea a lui Avicenna ÅŸi cu tot ce li se înrudea în textele lui Augustin.O dată în plus, toate platonismele se contopesc unele în celelalte.Activitatea InteligenÅ£elor, sau Intelecte, este un fel de fierbere sau de efervescenţă internă a acelor subtanÅ£e intelectuale descrise de Proclos, deasupra cărora el aÅŸază Unul: super omnia ponit ipsum unum, in quo similiter advertendum est esse quamdam interiorem respectivam transfusionem, qua illa superbenedicta na­tura sua fecunditate redundet extra in totum ens, constituens illud ex nihilo per creationem et gubernationemF* [ Pobierz caÅ‚ość w formacie PDF ]